Gheorghe I Brătianu: „Campania împotriva lui Uzun Hasan (1473) dezvăluise sultanului Mohamed al II-lea, existenţa coaliţiei pontice şi importanţa unui factor pe care încă nu-l apreciase la justa sa valoare: Moldova.
Acest voievodat, sub conducerea energică a lui Ştefan cel Mare, devenise „o adevărată ameninţare pentru Imperiul otoman”. Domnul începuse prin a consolida
apărarea hotarelor sale: cucerirea Chiliei şi înfrîngerea provocată regelui Ungariei în campania din 1467 îi întăriseră poziţia. Doi ani după aceea, el respingea cu succes o incursiune a tătarilor din Crimeea.”
Domnia lui Ștefan cel Mare, reprezintă apogeul puterii atinse de un principat românesc în Evul Mediu. Indiscutabil, acest fapt este consecinţa mai multor factori, geografici, politici dar mai ales economici.
Din acest punct de vedere, principatul Moldovei a beneficiat de la crearea sa şi până în timpul domniei lui Ştefan de o creştere economică continuă, îndeosebi datorită comerţului şi bunei organizări administrative, ajungând la un moment dat să deţină o poziţie privilegiată în comerţul Evului Mediu.
Surse:
http://www.bjmures.ro/bdPublicatii/CarteStudenti/B/BratianuGheorghe-Marea_Neagra.pdf
https://rnhs.info/puterea-navala-a-moldovei-in-timpul-lui-stefan-cel-mare-panzarul-moldovenesc/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu